Pe Antena 1, Mîndruţă traduce din doi în paişpe discursul de inaugurare al lui Obama. Aproape lăcrimînd, se scuză: “sînt atît de emoţionat că nu-mi găsesc cuvintele”… WTF ? Ştiam că Obama a fost ales preşedintele SUA, nu Mîndruţă !

Tudor Muşat

Nici nu stiu ce este mai ridicol. Platoul de emisiune care este probabil cel al Zodiei Fluturelui cu mici modificari; Manuela Fedorca ce nu se poate abtine si printre rasete manzesti ii cere unui concurent (model) sa-si dea jos camasa de pe el cand face flotari; Ogica care se retrage din concurs; blonda Silvia care macar are picioare foarte lungi si frumoase si lista ar putea continua. Daca de ce i-au pus pe cei 10 concurenti sa faca flotari este la mintea cocosului, cine la cate luni/cati ani a facut prima data la olita sau cand a aparut primul dinte ar interesa pe careva…

Luciana Petrescu

O imagine face cât 1.000.000 de cuvinte.

[ copyright Vlad Georgescu ]

Fie că este vorba de forma nasului, a sânilor sau unele riduri de care vreţi să scăpaţi, fiecare om are o caracteristică pe care şi-ar dori să o îmbunătăţească.

Din păcate nu există o lampă fermecată care să îti îndeplineasă dorinţele şi trebuie să apelezi la chirurgia plastică. Această procedură ar trebui să presupună o documentare riguroasă înainte de a apela la un plastician pentru reducerea nasului sau un decolteu mai sexy.

Cel mai important este să găseşti un răspuns cât mai bun la întrebarea: De ce vrei să apelezi la chirurgia plastică?

Dar dacă aşteptările tale după această operaţie estetică nu sunt realiste? Este atât de bolnavă societatea în a impune din ce în ce mai multe standarde de frumuseţe? Sydney Coleman, chirurg plastician din New York, susţine că dependenţa de chirurgia plastică poate fi determinată de o afecţiune psihică.

Această “boală” poate fi întâlnită atât la persoane de sex feminin cât şi masculine care au o slăbiciune legată de felul cum arată, un defect minor pe care însă, cei care au această afecţiune, îl văd ca pe un impediment în reuşita în viaţa personală sau profesională.

Acest minim defect determină o persoană doritoare de perfecţiune să apeleze la chirurgia plastică. De cele mai multe ori nu sunt mulţumiţi de rezultat şi ajung să repete procedura la nesfârşit.

În general persoanele publice, vedetele, ajung să sufere de această dorinţă spre perfecţiune fizică. Exemplele sunt la îndemână şi foarte cunoscute: Michael Jackson, Joan Rivers, Cher sau celebra Infamous Jocelyn Wildenstein poreclită şi “Femeia Pisică”.

Poate că viaţa în lumina reflectoarelor determină vedetele să acceadă spre frumuseţea desăvârşită dar de la o mică intervenţie pentru corectarea unui defect, până la depenedenţa de chirurgia plastică e un singur pas. Medicii susţin că în subconştient se ajunge la acumularea a tot mai multor defecte ale propriului corp.

Potrivit Asociaţiei Chirurgilor Plasticieni din Statele Unite ale Americii există două tipuri de pacienţi care apelează la operaţii estetice: cei care se iubesc mult pe ei însuşi şi îşi doresc să îmbunătăţească tot timpul ceva la corpul lor şi cei care au avut un defect din naştere sau dobândit şi care şi-au pierdut încrederea în sine.

Eu unul sunt oarecum obligat sa apelez la chirurgia palstică. Am o deviaţie de sept iar medicul ORL mi-a recomandat să fac această întervenţie chirurgicală la un plastician deoarece un astfel de medic reuşeşte să vindece afecţiunea dar în acelaşi timp ştie şi să păstreze o simetrie o nasului în planul feţei. În rest nu cred că aş vrea să “îmbunătaţesc” ceva la corpul meu.

Voi aţi recurs la chirurgia plastică sau aveţi de gând să schimbaţi ceva la propriul corp?

[ europafm.ro - 21 noiembrie 2008 ]

]]> http://florinavram.ro/blog/chirugia-plastica-necesitate-sau-boala/feed/ 5 http://florinavram.ro/blog/cristina-are-nevoie-de-ajutor-acum/ http://florinavram.ro/blog/cristina-are-nevoie-de-ajutor-acum/#comments Fri, 24 Oct 2008 12:04:19 +0000 Florin Avram http://florinavram.ro/blog/?p=205 Am aflat povestea Cristinei, o viitoare actriţă, de la Bimus. Ea suferă de de cancer la stomac, în termeni medicali limfom malign non-hodgkinian tip B cu tumoare la stomac. Cristina a fost diagnosticata tarziu, iar boala ei se află într-o stare destul de avansată, respectiv stadiul  IV.

Cristina are nevoie de ajutor, ACUM! Şi accentuez coordonata temporală pentru că ştiu ce însemnă să nu primeşti la timp ajutor.

Alin, un fost coleg de liceu, a fost diagnosticat în clasa a XII-a cu leucemie. Scăparea sa era o intervenţie chirurgicală costisitoare efectuată în Spania. Banii promişi de Guvern au tot întârziat să apară, iar Alin a murit în braţele părinţilor. Am scris şi aici despre drama colegului meu, Alin.

Nu putem fi indiferenţi în faţa acestei iminenţe, cu atât  mai mult cu cât există PRECEDENTUL.

Se pot face donaţii în conturile:

Titular: Cristina Pleşa

Banca: ING
Lei: RO 88 INGB 0000 9999 0068 1431

Banca: BCR, Sucursala: Unirea

Euro: RO 15 RNCB 0082 1012 2029 0004
Lei: RO 42 RNCB 0082 1012 2029 0003

Pledge to go fur-free at PETA.org. via Bucurenci

Tânărul nu ştia însă că războiul cu sistemul sanitar şi birocraţia este aproape de fiecare dată pierdut. Băiatul s-a stins în braţele părinţilor. Îndureraţi, nu le venea să creadă că promisiunile neonorate le-au ucis fiul. Dupa doi ani de suferinţă, Alin a abandonat lupta. Până în ultima clipa, a sperat că banii de la Minister îi vor salva viaţa. A fost colegul meu 4 ani de liceu; va rămâne în sufletele noastre “bravul soldat” al “Unităţii Militare Andrei Bârseanu 2004″.  Până când vom mai avea parte în România de aşa ceva? Până când vor mai muri oameni nevinovaţi din cauza putorii ordinare a celor de la conducerea statului? O prietenă mi-a răspuns: “Până la o revoluţie adevărată şi completă!” Trăim într-o ţară în care… trebuie să punem punct şi să o luăm de la capăt!