stiaţi că serviciul clienţi Orange se taxează cu 0,55 euro/min.? De căcăt! Tue 28 Apr 22:31 via m.slandr.net

petre_fluerasu @FlorinAvram pe bune? dar asta e ilegal, adica nu au voie sa faca asta… wtf! macar te anunta inainte? Tue 28 Apr 22:34 via TwitterFox

@petre_fluerasu după ce apeşi 50 de taste pt. a te transfera la un operator te anunţă că este un apel taxabil Tue 28 Apr 22:41 via m.slandr.net in reply to petre_fluerasu

stefy_ @FlorinAvram stiam ca se taxeaza dar nu stiam ca asa mult :O Tue 28 Apr 22:35 via web

@stefy_ e criză şi la Orange… Tue 28 Apr 22:42 via m.slandr.net in reply to stefy_

petre_fluerasu @FlorinAvram cacat, atunci e chestie ilegala si merg dati in judecata sau macar la protectia consumatorului… in plm de stil romanesc :(( Tue 28 Apr 22:44 via TwitterFox

@petre_fluerasu pe vremuri de criză ar trebui să îşi pupe în cur clienţii! Să piardă un client îi costă mai mult de 55 centi Tue 28 Apr 22:48 via m.slandr.net in reply to petre_fluerasu

petre_fluerasu @FlorinAvram pai normal, dar ce sa inteleaga in Romania vreun manager ce inseamna respectul clientilor. un cacat de stil de a face business Tue 28 Apr 22:50 via TwitterFox

Contul meu de Twitter este: twitter.com/FlorinAvram

UPDATE: se pare că serviciul clienţi Orange este taxabil doar dupa ora 22. Oricum e o tâmpenie.

Curtea de Apel Bucureşti a decis ca Ministerul Mediului să emită în cel mai scurt timp avizele necesare construirii barajelor Proiectului Roşia Montană. Decizia a fost luată ca răspuns la cererea formulată de Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) în acţiunea legală iniţiată de companie împotriva Ministerului Mediului (MM). Ministerul a refuzat emiterea acordului de funcţionare în condiţii de siguranţă pentru barajele proiectului Roşia Montană, în ciuda avizării favorabile, de două ori consecutiv, a Comisiei Naţionale pentru Siguranţa Barajelor din cadrul Direcţiei Amenajare Bazine Hidrografice.

Comisia Naţională pentru Siguranţa Barajelor (CONSIB), formată din experţi români şi aflată în subordinea MM, a aprobat încă din aprilie 2007 documentaţia care a stat la baza emiterii acestor avize. La aceeaşi dată a fost aprobată şi documentaţia pentru alte proiecte de baraje fără legătură cu Proiectul Roşia Montană, toate celelalte proiecte obţinând acordul de funcţionare în scurt timp. La solicitarea MM, în martie 2008, CONSIB a reconfirmat votul, ceea ce trebuia să ducă la obligativitatea emiterii acordului de funcţionare pentru barajele proiectului Roşia Montană în termen de zece zile de la data primirii solicitării. Cu toate acestea, Ministerul a refuzat eliberarea acestor documente.

Într-un viitor articol voi explica de ce mă preocupă acest subiect.

UPDATE:  am dat peste acest articol foarte interesant.

Mai nou sunt la modă fel de fel de filmuleţe care circulă pe internet şi fac mare vâlvă.

Iată care este cel mai nou material de acest gen: link

Verifică sursele! Nu trebuie să înghiţi orice găluşcă!

Cu asta m-a “tocat la creieri” mai bine de un an Toader şi bine a făcut!

Slavă Domnului, nu am ajuns să fim niciodată atât de penibili ca Antena 3, Realitatea, Ziua sau Libertatea.

caut o colega de camera.Camera este mobilata,spatiu foarte mult nu este,avem
masina de spalat,balcon mare.baietii sunt foarte de treaba.Avem program de
facut curatenie saptamanal.Colega de camera norocoasa ar fi preferabil sa nu
fie manelista,emo sau vreo ciudatenie.In casa se asculta rock predominant,
muzica chill.Eu am 20 ani,sunt anul 2 la Facultatea de Filosofie si
Jurnalism,lucrez.cam atat. Astept “oferte” de oameni:).O zi buna!

via cautcoleg.ro

P.S.: cred că un student la jurnalism în anul II ar trebui să ştie scrie corect gramatical.

Cristina are nevoie de ajutor, ACUM! Şi accentuez coordonata temporală pentru că ştiu ce însemnă să nu primeşti la timp ajutor.

Alin, un fost coleg de liceu, a fost diagnosticat în clasa a XII-a cu leucemie. Scăparea sa era o intervenţie chirurgicală costisitoare efectuată în Spania. Banii promişi de Guvern au tot întârziat să apară, iar Alin a murit în braţele părinţilor. Am scris şi aici despre drama colegului meu, Alin.

Nu putem fi indiferenţi în faţa acestei iminenţe, cu atât  mai mult cu cât există PRECEDENTUL.

Se pot face donaţii în conturile:

Titular: Cristina Pleşa

Banca: ING
Lei: RO 88 INGB 0000 9999 0068 1431

Banca: BCR, Sucursala: Unirea

Euro: RO 15 RNCB 0082 1012 2029 0004
Lei: RO 42 RNCB 0082 1012 2029 0003

Bonus: asigurare de viaţă gratuită :)

Iniţial am vrut să transfer banii din contul meu în contul “beneficiarului”. Acesta avea nevoie de bani gheaţă. Unu, plăteam eu comision o,5% că transfer banii din contul personal în contul lui, doi, plătea el comision 0,5% pentru retragerea banilor.

Aşa că la ora 9 AM am sunat la o agenţie a băncii să anunţ că urmeză să retrag aceşti bani. E un soi de rezervare, să fi sigur că au lichidităţi. La retragere desigur că am mai lăsat cam 100 € comision. Mă gândeam că poate îmi va lua comision şi pentru că îmi numără banii!

Trăgând linie, eu m-am folosit doar de 10.000 €, dar sunt dator în continuare cu 11.000 € (plus dobânda!)

Când am luat eu acest împrumut 1 € era cotat la 3,6 lei, deci  11.000 € = 39.600 lei. Bun…

Cam de marţi (30 septembrie), moneda europeană a început să crească, ajungând vineri să valoreze la 3,92 lei!!!Recalculăm: 11.000 x 3,92 = 43.120 !!!

Continuarea în titlu…

Întrucât este un  gentleman, nu va spune nimic.”

Asta numai în România nu ai să o vezi!

Acum ceva vreme am citit o carte foarte interesantă şi utilă, Mic tratat de eleganţă de John Bridges. M-am gândit să reiau lectura acestei colecţii de sfaturi întrucât, în viitorul apropiat, activităţile profesionale îmi vor impune o anumită prestanţă. Şi pentru că sunt fascinat de lumea “englezoilor”, care şi atunci când sunt nesuferiţi, sunt politicoşi!

Deşi împărtăşesc opinia unui bun prieten, potrivit căreia, toate fetele frumoase se îndrăgostesc de vagabonzi, nicidecum de băieţi educaţi, pedanţi, ramantici etc., vreau să îmi impun o anumită ţinută.

Cu toate astea, cred cu tărie în schimbare şi în puterea tinerilor de a găsi repere corecte. Dar despre asta voi scrie cu altă ocazie.

Fac o paranteză pentru a schiţa în câteva propoziţii ceea ce înseamnă Eurovision.

Eurovision Song Contest este un concurs anual de muzică desfăşurat între ţările membre European Broadcasting Union (EBU).

În anii ’50, când Europa încă se reconstruia după război, European Broadcasting Union (EBU) din Elveţia a avut ideea de a organiza un concurs internaţional de muzică, la care să participe toate ţările europene, în cadrul unui show de televiziune. Ideea era ca în fiecare an acest spectacol să se desfăşoare în altă ţară.

1955 a fost anul în care s-au pus bazele acestui concurs la Monaco de către francezul Marcel Bezençon, membru al EBU.

Competiţia se baza pe un concept asemănător, Sanremo Music Festival, care se desfăşura în Italia. Totodată show-ul era văzut ca un experiment al spectacolelor live de televiziune: în acea perioadă televiziunea prin satelit nu exista iar acesta era un proiect ambiţios în care mai multe ţări erau reunite într-un concurs de muzica difuzat în direct la TV.

Fiecare ţară îşi înscrie câte o piesă care va fi cântată live într-un show de televiziune, iar juriul votează cele mai populare cântece aflate în competiţie. Deasemena, fiecare ţară, prin intermediul televiziunilor naţionale acordă puncte concurenţilor.

Numele “Eurovision” a fost dat de jurnalistul britanic George Campey, prima dată menţionându-se această denumire în 1951 în revista “London Evening Standard”.

Prima ediţie a Eurovisionului a avut loc în Elveţia la Lugano pe data de 24 mai 1956. Au participat cântăreţi din şapte ţări (Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda, Elveţia), fiecare concurând cu câte două piese. Trofeul a fost câştigat de piesa “Refrain” cântată de Lys Assia, reprezentanta ţării gazde, Elveţia.

Concursul s-a desfăşurat în fiecare an, încă din 1956, şi este unul dintre cele mai longevive show-uri de televiziune din lume. Eurovisonul este de asemenea unul dintre cele mai vizionate spectacole, în ultimii ani înregistrând audienţe de 600 de milioane de telespectaotori din întreaga lume. Începând din anul 2000 consursul este difuzat şi pe internet.

Concursul este destinat în general muzicii pop, dar artiştii care au participat la Eurovision au abordat, în piesele lor diferite influeţe: arabe, celtice, greceşti, pop-rock etc..

România a participat prima dată la Eurovision în 1993, cu piesa “Nu pleca” interpretată de Dida Drăgan. Dan Bittman (1994), Monica Anghel cu Sincron (1996), Mălina Olinescu (1998), Taxi (2000), Monica Anghel şi Marcel Pavel (2002), Nicoleta Alexandru (2003), Sanda Ladoşi (2004), Luminiţa Anghel şi Sistem (2005), Mihai Trăistariu (2006) şi Todomondo (2007) au trecut şi ei prin emoţiile acestei competiţii. Luminiţa Anghel şi Sistem s-au clasat pe locul 3, cel mai bun loc obţinut până acum de România.

Închidem paranteza.

Cum în România cam totul este făcut pe marginea şanţului, era de aşteptat ca şi anul acesta Eurovisionul să fie un mare “fâs”. Presa se face la Radio Şanţ, deciziile politice se iau la pescuit, muzica se face la vâltoare. În 2008 România va prezenta la finala de la Belgrad o piesă… funebră. Cum o numise aseară un prieten “Pe-o margine de şanţ”.

Nu sunt expert în muzică (e deja clişeu, dar e important să menţionez) dar mai mult de jumătate din cele 12 piese finaliste au fost nişte maimuţăreli. Nico, e o voce bună, dar piesa nu e potrivită pentru această competiţie. Avem şi experienţa de anul trecut cu Todomondo care au fost varză şi astfel anul acesta Nico şi Vlad Miriţă intră doar în semifinala de la Belgrad. Suedezii de la Biondo au avut şi eu o piesă şi o interpretare de excepţie, dar nici “Shine” nu este  de Eurovision. E o piesă de… făcut dragoste. Îmi exprim regretele faţă de Paula Seling. Cred ca ar fi avut o performanţă mai bună dacă interpreta singură.

E în firea neamului ăsta să ne tot plângem. Dar câti dintre noi, cei care zi de zi ne exteriorizăm păsurile, încearcă să facă ceva care măcar să schimbe ceva? “Da mă m-a părăsit! Nu m-a iubit cât aş fi meritat.” “E adevărat leafa e mică, dar îmi mai iau un servici şi tot mă descurc.” “Parcă nici Băse nu e om rău.” Câti oameni au în ţara asta au astfel de reacţii la problemele cotidiene? Trăim într-o ţară în care tânăra generaţie (cică “generaţie de sacrificiu”) are puterea să o ia de la capăt sau măcar să schimbe ceva. Lipseşte curajul de începe ceva nou.

Tânărul nu ştia însă că războiul cu sistemul sanitar şi birocraţia este aproape de fiecare dată pierdut. Băiatul s-a stins în braţele părinţilor. Îndureraţi, nu le venea să creadă că promisiunile neonorate le-au ucis fiul. Dupa doi ani de suferinţă, Alin a abandonat lupta. Până în ultima clipa, a sperat că banii de la Minister îi vor salva viaţa. A fost colegul meu 4 ani de liceu; va rămâne în sufletele noastre “bravul soldat” al “Unităţii Militare Andrei Bârseanu 2004″.  Până când vom mai avea parte în România de aşa ceva? Până când vor mai muri oameni nevinovaţi din cauza putorii ordinare a celor de la conducerea statului? O prietenă mi-a răspuns: “Până la o revoluţie adevărată şi completă!” Trăim într-o ţară în care… trebuie să punem punct şi să o luăm de la capăt!