Florin Avram

“Nu ştiu cum să vă spun eu vouă, dar în anul I când am venit la facultate nu mă gândeam că o să calc în biroul lui Robert Turcescu…” E o replică de maximă sinceritate a unui prieten, coleg de la Jurnalistică. Cu siguranţă peste ani ne vom reaminti cu drag aceasta perioadă. Tocmai din acest motiv am hotarât să scriu despre prezentul în care trăiesc şi satisfacţiile care nu întârzie să apară.

Trei tineri, frumoşi, inteligenţi fără bani dar plini de vise poposesc pe un tărâm străin unde 9 din 10 locuitori citesc “Libertatea”, unde şobolanii (vii sau morţi) sunt piese de rezistenţă ale bulevardelor aglomerate cu limuzinele de lux ale celor care pretind că ne conduc ţara. În dorinţa arzătoare de a îndeplini un vis colectiv şi fiecare visul propriu (“în 10 ani sper ca din munca mea să îmi cumpăr un Cielo în rate”), încep să bată la diferite uşi. Şi cum în această meserie trebuie să fi nesimţit, dar un nesimţit cu bun simţ ca să fiu bine înţeles, când uşa îţi este trântită în nas, intri pe geam. În aventura lor întâlnesc oameni deosebiţi, primesc sprijin, sfaturi… dar şi palme peste cap şi cuvinte dispreţuitoare. Dar nimic din toate acestea nu au fost în zadar… în 22 – 29 august la Costineşti, 25 de tineri jurnalişti au dat startul primei ediţii a “Journalism Summer School”. Cât despre mine… nici măcar nu am visat că vreodată pe ecranul telefonului meu va apărea MG… RT… MS… is calling you.